De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, în cazul de față etapa secundă din playoff-playout, voi explica fazele discutabile pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
Etapa a doua din playoff/playout a fost dominată de discuțiile despre arbitraj din meciul FC Argeș – FCSB.
Înainte de orice analiză a fazelor discutabile cred că este necesară o analiză mai aprofundată a felului în care a fost gestionat acest meci de către arbitrul Horia Mladenovici.
Horia este un arbitru cunoscut pentru stilul său de arbitraj prin care lasă jocul liber, sancționează faulturile mai evidente și în general acordă greu sancțiuni disciplinare, galben sau roșu.
În general a avut prestații bune mai ales sezonul trecut de unde și încrederea Comisiei Centrale în a-l delega la meciuri importante de playoff.
Cu toate acestea la meciul de duminică lucrurile nu au curs în favoarea lui. Încă din primele 30 de minute am observant o tendință de a nu sancționa lucruri clare, faulturi evidente, cartonașe galbene care ar fi trebuit acordate. Mladenovici a abuzat de atenționarea prin vorbe și gesturi a jucătorilor.
Ce înseamnă de fapt o atenționare când faultul este la limita cartonașului galben? În primul rând trebuie înțeles că acel fault trebuie să fie undeva în zona gri, nu o greșeală sancționabilă în mod evident cu galben. Prin acest gest arbitrul transmite un mesaj nu numai către jucătorul vinovat în acea situație, ci către toți jucătorii, antrenorii, colegii din brigada și publicul spectator. Mesajul este: până aici! Este ultima oară când nu se sancționează cu galben!
De acum înainte scot cartonașele! Ei bine în meciul analizat Horia Mladenovici a atenționat în acest fel nu mai puțin de 4 jucători. De câte ori poate fi ultima? Mesajul pe care încercă să îl transmită a fost foarte “diluat” în acest fel și jucătorii nu au înțeles exact care este limita impusă.
Apoi vine un cartonaș galben, alt mesaj important pentru toți participanții la joc, în urma unei țineri banale la mijlocul terenului, desi atenționările anterioare veniseră în urma unor faulturi dure, în general de neacceptat pe terenul de joc.
În felul acesta s-a pierdut “greutatea” cartonașelor și jucătorii au înțeles că este “liber” la atacuri. Chiar urmărind aceste prime 30-35 de minute puteam anticipa ușor că arbitrul va pierde meciul din mâna sau cel puțin va avea parte de o partidă tensionată. Apoi în a doua repria când au început să iasă cartonașele, era deja prea târziu. Meciul a avut parte de multe faze controversate, poate și din motivele expuse mai sus.
Minutul 35: Miron, jucător al celor de la FCSB, are mâinile în jurul unui adversar și în lupta pentru minge lovește balonul cu mâna. Mâna se deplaseaza către minge, poziția este una care nu este normală pentru joc, brațele în jurul adversarului, adversar care are prim-planul în această acțiune și astfel decizia corectă ar fi fost lovitură de la 11 metri fară sancțiune disciplinară.
Arbitrul fluieră și apoi face un gest vizibil prin care arata că a sancționat un henț al celuilalt jucator, lucru care ne arată în mod clar că a analizat greșit situația.
Minutul 41: Mamut aflat în propria suprafață de pedeapsă încearcă să joace mingea cu piciorul într-un mod neglijent și își lovește adversarul în zona abdomenului. Arbitrul foarte bine plasat acordă o lovitură de la 11 metri.
Anterior fazei s-a petrecut însă un fault în atac al celor de la FC Argeș, Cordea fiind lovit cu talpa în pulpă, în aer, atac imprudent sancționabil cu galben care din păcate a scapăt arbitrului. Decizia corectă ar fi fost lovitură liberă în favoarea celor de la FCSB și cartonaș galben.
În minutul 69 s-a produs inevitabilul despre care vorbeam mai sus: jucătorii celor două echipe extrem de tensionați au luat parte la o confruntare în care am avut parte și de o comportare violentă, o palmă aplicată lui Tănase de către Șerban.
Arbitrul nu a anticipat bine momentul și a intervenit foarte tărziu pentru a detensiona situația. În final deciziile luate au fost corecte: cartonașe galbene celor doi inițiatori, conform instrucțiunilor FIFA / UEFA / CCA, care spun că cel puțin cate un jucător de la fiecare echipă trebuie sancționat și obligatoriu inițiatorii și un cartonaș roșu lui Șerban pentru comportare violentă.
În astfel de situații intervenția rapidă a arbitrului poate preveni incidente reprobabile, dar având în vedere că Horia Mladenovici pierduse deja autoritatea în fata jucătorilor, conflictul a fost o consecință firească a acestui lucru.
Minutul 54: Darius Olaru preia o minge în suprafața de pedeapsă a celor de la FC Argeș unde este faultat de Tofan. Fundașul piteștean încearcă să joace balonul dar viteza scăzută de reacție îl face să își faulteze adversarul. Arbitrul bine plasat acordă prompt și corect lovitură de la 11 metri.
Minutul 71: Valentin Crețu are o mână pe umărul unui adversar în propria suprafață de pedeapsă, adversar care cade și arbitrul acordă lovitură de la 11 metri. M-a surprins decizia lui Mladenovici, nu neapărat din punct de vedere al fazei în sine, fază aflată la limită, așa cum spunea Roberto Rossetti un “soft penalty”.
Faza m-a suprins deoarece pentru un arbitru care vrea să lase jocul liber, adoptă un stil “british”, intervine doar când e clar, dă greu cartonașe, nu este o fază pe care în mod normal ar sancționa-o ca penalty. Iată cum arbitrul arată inconsistență în decizii. La faza în sine arbitrul “are circumstanțe” să acorde penalty, dar mie personal nu îmi plac genul acesta de faze în care un penalty este acordat foarte ușor și prefer să lase jocul să continue.
Min 74: Încă o fază la care arbitrul acordă lovitura liberă invers după cea din minutul 35. Tofan având prim-planul, la limita suprafeței de pedeapsă, încearcă să joace mingea, să o șuteze. Din spatele lui Tănase abil întinde piciorul să îi “sufle” balonul și este lovit în picior, în călcai, de către Tofan. Faultul este pe linia suprafeței de pedeapsă dar din reluări este foarte greu să ne dăm seama dacă este clar în interior.
În cazul unui astfel de fault locul executării este dat de locul de contact, adică spatele ghetei, călcâiul lui Tănase care deși avea vârful în mod clar pe linie putea să aibă călcâiul în afară câțiva centimetri. Cu toate acestea arbitrul acordă greșit lovitură liberă pentru FC Argeș.
Concluzia este că managementul unui joc îi poate ușura sau îngreuna munca unui arbitru. Fiecare detaliu este important, fiecare atenționare trebuie făcută la timpul ei, fiecare cartonaș și în special primul este important și toate aceste lucruri transmit mesaje către jucători, impun autoritatea unui arbitru și în final duc la un meci reușit dacă sunt folosite în mod inteligent.
Sunt sigur că Horia Mladenovici a învățat multe din acest meci și pe viitor va fi mai atent la cum abordează fiecare meci în parte.
Sursă foto: capturi Digi Sport
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER